Sgrafitto pe gardul de beton, alei sau soclul casei

Tehnica sgrafitto este una din cele mai durabile si rezistente tehnici ale artei murale utilizate din timpul romei antice si pana in prezent. Este formata din 2 tencuieli suprapuse de culoare diferita. Peste care se intervine peste stratul de tencuiala de la suprafata printr-o forma de sgariere(sgrafitto) sau decupaj, pana la primul strat. Astfel se obtine un efect aparte, rezistent, fiind insa cotat ca o lucrare artistica ce poate sa intre in acord cu gradina dvs.

Poate fi folosita pentru a da un alt aspect gardului de beton, pe soclul casei si chiar alei, intrand intr-o mare concurenta cu betonul amprentat.

Pentru mai multe informatii, puteti sa ne contactati.

Img:

Ce tip de pamant ii trebuie unui trandafir japonez

In general trandafirul chinezesc sau japonez este foarte sensibil la transplantare si nu suporta chiar orice tip de pamant. Substratul trebuie sa fie hranitor si destul de afanat. Poate fi folosit un amestec alcatuit din o parte pamant de gradina, doua parti turba fibroasa (rosie) sau pamant de frunze si o parte nisip. Acest substrat nu trebuie sa tina apa in exces si sa nu fie foarte "gras". In momentul transplantarii nu trebuie sa fie inabusitor de cald in incapere, sa nu se formeze curenti de aer iar aerul sa nu fie foarte uscat. Pentru reusita operatiunii, pamantul de pe radacini nu trebuie sa fie scuturat. Daca sta putin cu radacinile in aer, se ofileste foarte repede. Excesul de apa in sol duce la putrezirea radacinilor.

Pentru revigorare planta se stropeste des cu apa pe frunze, se pune intr-un loc luminos, cu lumina indirecta si la temperatura de 18-20ºC.

Ce greşeli puteţi face la plantarea pomilor

  • Dacă săpaţi gropi prea mici şi rădăcinile vor creşte anevoie, fapt ce duce la o dezvoltare anemică a părţii aeriene, adică a coroanei şi a trunchiului.
  • Înainte de plantare, ţineţi pomii prea mult cu rădăcinile expuse la aer.
  • Cu ocazia fasonării, tăiaţi prea scurt rădăcinile.
  • Acoperiţi pomul până la punctul de altoire (deci prea adânc) şi nu până la colet, cum este corect.
  • Plantaţi când solul prea uscat, sau chiar îngheţat.
  • În timpul plantării, rădăcinile pomului nu se răsfiră bine pe muşuroi.
  • În jurul rădăcinii nu puneţi pământul cel mai bun şi nu călcaţi suficient de puternic pe pământul din jurul tulpinii pentru fixare.Dacă pomii sunt înclinaţi, vă sfătuiesc să puneţi tutori sau apăsaţi cu piciorul pământul de la baza trunchiului în partea opusă înclinării.

Intretinerea copacilor din gradina

INTRETINEREA COPACILOR DE GRADINA

Una dintre cele mai importante activitati in gradina este plantarea si "cosmetizarea" copacilor.
Daca nu aveti copaci in gradina si intentionati sa cumparati, nu uitati ca, inainte de a merge la o pepiniera, trebuie sa aveti la indemana cateva detalii despre solul din gradina: culoarea solului, densitatea acestuia, umiditatea, gradul de tasare, dar si cantitatea de lumina solara care ajunge la sol. Daca va e mai usor, luati o proba de sol cu voi.
Inainte de a alege intre tipurile de copaci care se potrivesc solului din gradina voastra, tineti seama de cateva caracteristici ale gradinii. Astfel, daca aceasta este destul de mare si are o latura orientata catre strada, alegeti copaci care vor creste inalti. Vor fi nu numai o bariera foarte buna impotriva poluarii, ci si un bun izolator fonic. In plus, vor proteja gradina de vant si de intemperii. Daca aveti o gradina mai micuta, o idee foarte buna ar fi pomii fructiferi: veti avea flori superbe in fiecare primavara si fructe din productie proprie vara sau toamna. In plus, acestia cresc destul de putin in inaltime si sunt mai usor de ingrijit. Copacilor proaspat plantati nu le trebuie pastrate decat ramurile cele mai puternice. Prima tundere se va face abia anul urmator. Copacii deja existenti in gradina trebuie curatati in general primavara, pentru a avea o coroana frumoasa si armonioasa. Exceptie fac anumite specii de pomi fructiferi, care se tund numai iarna. Curatarea copacilor se face foarte simplu, cu ajutorul unui emondor de inaltime. Acesta este o unealta de taiat crengi cu brat telescopic, usor de manevrat, cu care veti reusi sa ajungeti chiar si la cele mai inalte ramuri.
Ca regula generala, prima etapa a curatarii copacilor este indepartarea crengutelor uscate si a ramurilor care nu mai au muguri. Un mod simplu de a testa starea de sanatate a ramurilor este scrijelirea usoara, cu unghia sau cu un cutit nu foarte ascutit, a scoartei acestora. O ramura sanatoasa va scoate la iveala un strat secundar de coaja verde. Cu cat este mai deschisa nuanta de verde, cu atat ramura este mai aproape de uscaciune. O ramura uscata va avea un al doilea strat de culoare maro. Aceea va trebui cu siguranta indepartata. O taiere corecta a crengilor uscate se face chiar la baza acestora, fara insa a inainta prea aproape de trunchi. Daca aveti un copac cu varful rupt de furtuna sau din cauza greutatii zapezii, varful respectiv se va taia pentru a permite crengii celei mai apropiate sa devina un varf nou. In plus, taiati toate crengile care intra in contact cu linii de tensiune, stalpi sau chiar case. Daca sunt indreptate inca din primele faze de crestere a copacului, crengile nu vor afecta aceste elemente.
Apoi, tineti cont de faptul ca soarele trebuie sa patrunda printre crengile copacului pana aproape de trunchi, astfel incat toate frunzele sa fie expuse la lumina. Dintre crengile principale, de baza, trebuie pastrate atatea cat sa ramana intre ele un spatiu de circa 3% din inaltimea totala a copacului. Pentru crengile secundare, aveti in vedere si linia generala a coronamentului, pentru ca acestea nu trebuie sa depaseasca lungimea ramurilor principale. Pastrati numai una dintre ramurile crengilor bifurcate, astfel incat spatierea crengilor sa fie cat mai buna.
Ingrijirea de primavara a copacilor este o activitate placuta si relaxanta. Cu uneltele potrivite, oricine isi poate modela copacii din gradina asa cum doreste. In plus, o buna curatare le va asigura cresterea sanatoasa si viguroasa. Cu gradina astfel pregatita, anotimpurile calde vor crea in gradina voastra peisaje de poveste.

Mini design

Puteti readuce la viata vechiul ghiveci din gradina, colorandu-l cu bucati de faianta colorata sau cu scoici.
Iata de ce avem nevoie: ghiveciul, bucati de faianta sau gresie colorate, adeziv de gresie, material de tencuiala, un ciocanel, un burete, o galeata cu apa. Aceste materiale sunt cu usurinta de gasit in orice santier de constructie sau amenajare al unei case.

Cum procedam:
1. Punem faianta pe o suprafata de lemn, cu partea lucioasa in jus si incepem sa lovim usor cu ciocanelul pentru ca aceasta sa se sparga in bucati mici.
2. Aplicam adezivul pe portiuni mici, astfel incat acesta sa nu se intareasca.
3. Aplicam bucatile de ceramica pe ghiveci si dupa ce treaba este terminata complet, lasam ghiveciul sa usuce peste noapte.
4. A doua zi preparam materialul de tencuiala, care trebuie sa aiba consistenta unei mamaligi inchegate. Umplem spatiile dintre bucatile de ceramica si apoi asteptati un sfert de ora. Dupa acest interval, incepem sa stergeti cu buretele suprafata ghiveciului cu buretele, pentru a realiza o suprafata uniforma a umpluturii si pentru a indeparta eventualele excrescente. Buretele se spala frecvent in galeata cu apa

Bambus

Daca sunteti o persoana foarte ocupata si va doriti pe biroul de la serviciu sau chiar acasa plante de interior cu cerinte minime de ingrijire, atunci "lucky bamboo" pot fi exact ceea ce cautati.

In ciuda numelui, "lucky bamboo", adica "bambusii cu noroc", nu sunt de fapt bambusi, desi seamana mult cu acestia. Denumirea lor botanica este "Dracaena sanderiana" si sunt o planta foarte importanta pentru Feng-Shui.

Importati din China, potrivit unei legende asiatice stravechi, "bambusii cu noroc" oferiti sau primiti cadou poarta noroc. In Occident, "bambusii cu noroc" tind deja sa inlocuiasca buchetele din flori taiate. Aceasta pentru ca ei se pastreaza tot in recipiente cu apa, dar au o viata mai indelungata si isi pastreaza aspectul decorativ pe termen lung.

Ingrijire

Necesitatile lor de ingrijire sunt minime: tot ce trebuie sa faceti este sa le oferiti o igienizare regulata, schimbarea apei din recipient saptamanal si lumina multa, fara soare direct. Nu este necesara fertilizarea. Lunar se scoate planta din vas, se spala sub jet de apa neagresiv atat radacinile si tulpinile, cat si frunzele. Se spala bine vasul, pietricelele din el (daca este cazul) si se inlocuieste apa, reasezand planta la loc.

Inmultire

Tulpina verde a plantei este de aproximativ 1 cm grosime, segmentata, si in mod normal creste vertical, producand unul sau mai multi lastari cu frunze. Pentru inmultire, ea se taie la inaltimea dorita si se sigileaza cu ceara imediat deasupra mugurului lastarului, ceea ce ii va stopa cresterea si o va favoriza pe cea a lastarului. Prin manipularea sursei de lumina, bambusii pot fi dirijati sa creasca in spirala.

Prezentare si oferire

In magazine, "bambusii cu noroc" sunt oferiti fie individual, fie in aranjamente special concepute, in care numarul si marimea firelor ce le compun nu sunt intamplatoare, ci au semnificatii precise. Sunt foarte la moda cele sub forma de piramida sau avand diverse figuri geometrice impletite.

Simbolistica oferirii in dar a "bambusilor cu noroc" nu se aplica numai mediilor de afaceri, ci are o acoperire mult mai larga:
Cariera: urca scara (avansare ierarhica);
Business: succes si prosperitate in afaceri;
Sanatate: longevitate, sanatate si viata linistita;
Religie: pace sufleteasca, onoare si virtute (Zen);
Viata sentimentala: un suflu nou;
Feng Shui: crearea energiei pozitive in ambient (Chi).

Nu ezitati sa oferiti cadou bambusi cu noroc, sunt o alegere excelenta!

Orhidee

De o frumusete aparte, misterioase si exotice, florile acestor orhidee sunt podoaba nepretuita a oricarei sere, mandria cunoscatorilor din intreaga lume. Urmand cateva reguli simple, va veti putea bucura de prezenta ei magica atat acasa, cat si la birou.

In arealul lor natural, orhideele Cymbidium cresc la inaltimi mari, in zonele temperate ale Asiei Mijlocii (China, Japonia) pana spre sud-estul Asiei, intinzandu-se si in sudul ecuatorului, in Australia. Conditii climatice favorabile exista de asemenea si in regiunile de coasta ale Californiei, de-a lungul coastei mediteraneene si in unele regiuni din Noua Zeelanda, Australia, ca si in sudul Africii. Se cultiva in conditii de sera in multe alte regiuni din lume.

Lumina

Cymbidium prefera lumina de intensitate moderata – mare, cum este lumina diminetii sau umbra impestritata a dupa-amiezii. In timpul primaverii, verii, pana la sfarsitul sezonului de crestere, plantele trebuie sa aiba cat mai multe ore de lumina difuza, fiind necesara o umbrire de pana la 50% a intensitatii luminoase. Culoarea frunzisului trebuie sa fie verde aurie (plantele ce au frunzele de un verde inchis e foarte probabil ca nu primesc suficienta lumina).

Temperatura:
In timpul sezonului de crestere, aceste orhidee au nevoie de o temperatura diurna cuprinsa intre 18° si 28°C, iar temperaturile din timpul noptii trebuie sa se situeze intre 10° si 18°C. Desi bobocii sunt vizibili imediat la sfarsitul verii, se crede ca initierea acestora are loc cu cateva luni mai devreme, cand exista variatii de temperatura intre zi si noapte de circa 13°C. Cymbidium poate tolera arsita verii si temperatura scazuta a iernii. Poate supravietui pentru scurte perioade la temperaturi mai mici de -1°C si mai mari de 37°C. Frunzisul plantei de regula nu ingheata la -3°C daca exista in acelasi timp o oarecare umiditate atmosferica si curenti de aer. Florile catifelate si gingase sunt insa distruse de aceste conditii climatice.

Udare:
In timpul sezonului de crestere, Cymbidium trebuie udata cu regularitate, pastrandu-i-se o umiditate constanta, fara insa a folosi cantitati mari de apa. Pe vreme racoroasa, trebuie permisa o uscare superficiala a substratului de cultura. In timpul lunilor calde, cand au loc cresteri active ale plantelor, Cymbidium are nevoie de cantitati mari de apa – cu cat mai pura, cu atat mai buna. Unul dintre motivele pentru care trebuie aplicate udari abundente este si necesitatea spalarii din substratul de cultura a sarurilor acumulate prin utilizarea apei de la robinet sau din fertilizanti. Prin folosirea unei ape pure, curate de saruri, aceste spalari sunt mult mai putin necesare. Niciodata nu trebuie sa existe apa in exces in jurul pseudobulbilor sau in farfurioara vasului.

Substrat de cultura:
La fiecare doi ani, in primavara, aceste orhidee trebuie transplantate. Noul vas trebuie sa fie suficient de mare pentru a permite cresterea bulbului pe o perioada de cca 2 ani.

Pseudobulbii nu trebuie ingropati; acestia trebuie sa ramana la suprafata amestecului de pamant.

In mod curent, substratul de cultura contine una sau mai multe din urmatoarele ingrediente, in diferite proportii: bucati mici de scoarta de rasinoase, perlit, turba grosiera de muschi, nisip, spartura de roci vulcanice, pamant de frunze de stejar, dolomit ca solutie-tampon pentru aciditatea amestecului si ingrasaminte. Orice amestec utilizat pentru cultura orhideelor trebuie umezit inainte de folosire.

Orhideele Cymbidium trebuie fertilizate la fiecare a treia udare (sau aproximativ o data la fiecare doua saptamani). Nu uitati! Cymbidium trebuie udata frecvent! Puteti utiliza un ingrasamant complex, bogat in azot, de tipul 20-10-20, in intervalul martie-mai, un ingrasamant de tipul 20-2020 din iunie pana in septembrie si un ingrasamant care sa sustina inflorirea, de tipul 6-30-30, in perioada octombrie-februarie. O data pe luna este indicata o udare abundenta, pentru a indeparta din mediul de cultura sarurile acumulate in urma fertilizarilor.

In conditiile in care substratul de cultura trebuie sa fie foarte bine drenat, substantele nutritive sunt usor si repede eliminate prin udari. Scopul oricarei scheme de fertilizare este de a mentine in permanenta in sol un nivel constant al substantelor nutritive solubile.

 

CRIZANTEMELE

Celebrele crizanteme nu au fost cultivate doar ca plante ornamentale, ci si ca... legume. Ei bine, da! Aceasta utilizare le-a fost data gratie continutului mare de vitamine si saruri minerale. Astfel, bucataria traditionala chineza foloseste frunzele si lastarii fragezi de crizantema la prepararea salatelor si la aromatizarea mancarurilor. De asemenea, petalele florilor proaspat inflorite pot orna diverse preparate.
Specifice acestui anotimp, crizantemele sunt foarte apreciate datorita multimii de combinatii de forme si culori, la care se adauga un parfum discret, cu totul specific. Rosii, roz, albe, galbene sau albe, cu floarea asemanatoare margaretelor, anemonelor sau florilor batute, ca niste pampoane de diferite marimi, crizantemele sunt ultimele flori ale toamnei.
Capabile sa reziste la inghet, ele infloresc pana la sfarsitul lunii noiembrie. Soiurile sensibile la temperaturi scazute sunt cultivate in ghivece, putand fi tinute si in apartament. Exista o multime de specii si varietati, dintre care amintim cateva: asa-numita margareta in trei culori, anuala, crizantemele coreene, cele originare din Insulele Canare - albe si cu mijlocul galben, ca si cele cu frunze aromatice (calomfir si arquebuse).


Plantarea se face in lunile mai-iunie, intr-un sol care a fost ingrasat cu mranita (gunoi de grajd bine fermentat sau frunze descompuse). Administrarea de ingrasaminte este necesara in continuare, pentru dezvoltarea plantei si formarea bobocilor. Se renunta la ingrasaminte cu o luna inainte de inflorire. Daca vrei rozete mari, indeparteaza ceilalti boboci. Nu rupe florile, ci lasa-le pana toamna tarziu; altfel, lastarii risca sa inghete. Le poti proteja acoperind baza plantei cu pamant. Primavara, da pamantul la o parte si curata plantele cu grija, indepartand resturile.
criz 04
Desi iubitoare de apa, crizantemele nu suporta excesul de umezeala, care poate sa determine chiar putrezirea plantelor si sa le creasca sensibilitatea fata de boli. Udatul se face numai dimineata sau seara, pentru a preveni arsurile de pe frunze. Crizantemele prefera locurile insorite si un sol fertil, permeabil si cu un pH aproximativ egal cu 7.

  • O importanta deosebita o are "ciupirea" plantei, operatie realizata pentru a stimula ramificarea si pentru a intarzia inflorirea. Pentru a obtine o tufa bogata, la crizantemele tip tufanele se fac doua ciupiri suplimentare.
  • Crizantemele se inmultesc foarte usor, prin divizarea tufelor, primavara sau toamna, ori prin butasi, ierbosi sau semilemnosi, de 8-19 cm lungime. Acestia sunt pusi la inradacinat intr-un amestec format din pamant, turba si nisip, in parti egale, si asezati intr-un loc umbros, pana cand vor aparea radacinile. Plantele prea dese trebuie rarite.

  • Crizanteme la ghivece
  • Este bine ca, din cand in cand, sa afanezi pamantul de la suprafata cu ajutorul unui betisor.
  • Aceasta se face pentru a permite patrunderea aerului pana la radacina. Varietatile cu tulpina inalta trebuie sustinute cu suporturi speciale.
  • Cumparate de obicei toamna, crizantemele au nevoie de un loc insorit, de doua-trei ore de lumina pe zi si de caldura solara directa, pentru inflorire.
  • Este bine ca, din cand in cand, sa afanezi pamantul de la suprafata cu ajutorul unui betisor.
  • Aceasta se face pentru a permite patrunderea aerului pana la radacina. Varietatile cu tulpina inalta trebuie sustinute cu suporturi speciale.
  • Cumparate de obicei toamna, crizantemele au nevoie de un loc insorit, de doua-trei ore de lumina pe zi si de caldura solara directa, pentru inflorire.
  • In conditii optime, crizantemele infloresc pana la inceputul primaverii. Pentru a prelungi perioada de inflorire, elimina florile si frunzele uscate pe masura ce apar.

  • Pentru a putea rezista in conditii de apartament, este necesar sa le uzi in mod regulat si sa le pulverizezi apa pe frunze. Fereste-le insa de umezeala in exces! Uda plantele doar atunci cand pamantul este uscat pana la adancimea de 1 cm. Le poti cumpara deja imbobocite sau chiar inflorite. Oferta este foarte variata. Coloritul si forma tufei sunt criteriile de selectie. O planta cu forma compacta si regulata va avea sansele cele mai mari sa aiba o inflorire bogata. Alege plante ale caror boboci lasa sa se vada deja nuanta petalelor; bobocii inca verzi risca sa nu se deschida. Cultivate in interior, crizantemele sunt mult mai vulnerabile la boli (fainare), la daunatori (musculita alba, paianjenul rosu) si putrezirea radacinii. Evita baltirea apei si stropeste-o cu fungicide si insecticide cand este cazul.

Plante cataratoare de gradina

Wisteria este una dintre cele mai frumoase si spectaculoase dintre plantele cataratoare de gradina. Are frunze cazatoare, infloreste primavara si iubeste locurile cu mult soare. Florile au forma unui ciorchine alb sau in diferite nuante de albastru. Pentru a avea un numar mare de flori, tufa de wisteria trebuie tunsa frecvent, fie primavara devreme, inainte de inflorire, fie in iulie, dupa ce trec florile. Aceeasi tehnica trebuie utilizata si pentru a tine dezvoltarea plantei sub control, wisteria avand tendinta de a se extinde excesiv.

Clematita, daca o plantati langa un copac sau langa un spalier,se va catara cu o usurinta uimitoare! Planta iubitoare de caldura, aceasta se cultiva la sfarsitul lui martie-inceputul lui aprilie. Aveti grija ca radacinile sa fie amplasate la umbra, iar restul plantei, in plin soare. Acest lucru poate fi rezolvat cu usurinta prin cultivarea, de jur-imprejurul Clematidei, a mai multor plante mici, care sa asigure radacinii protectia necesara. In plus, planta are nevoie de o cantitate importanta de ingrasaminte, chimice si organice, mai ales in momentul sadirii in gradina si in timpul infloririi. Are nevoie de udare la intervale regulate, cantitatea de apa necesara fiind destul de redusa. Clematida poate fi gasita intr-o varietate de soiuri, unele cu frunze cazatoare, altele permanent verzi, iar florile sunt fie albe, fie violet-albastrui.

Parthenocissus (sau vita salbatica) este una dintre plantele cele mai populare printre iubitorii de gradini. Daca numele nu va suna cunoscut, faptul ca parthenocissus are frunze verzi compuse care spre toamna capata o multitudine de nuante de rosu va va clarifica "identitatea" acestei plante. Se cultiva fie primavara, la inceputul lui aprilie, fie toamna, pe un teren fertilizat corespunzator. Parthenocissus infloreste primavara tarziu, dar florile nu sunt spectaculoase. Fructele sunt albastru inchis si contrasteaza foarte frumos cu frunzele. Daca vreti sa imbracati peretele unei gradini sau un gard cu aceasta planta, tineti cont de faptul ca, o data ce isi fixeaza tulpinile pe suportul rigid, este extrem de greu de inlaturat, o eventuala incercare de indepartare putand duce chiar la deteriorarea acestuia.

Tunderea gardului viu si a tufelor de primavara

Pentru a da o nota de originalitate unui colt al gradinii sau chiar pentru a marca anumite zone de vegetatie se folosesc, de cele mai multe ori, tufe sau arbusti pentru gard viu. Tufele sunt cultivate fie pentru flori, fie pentru frunzis, iar pentru gardul viu sunt alese plante cu ramuris bogat si cu frunze permanente. Desi par elemente vegetale care nu necesita o atentie speciala, acestea trebuie totusi toaletate la o anumita perioada de timp, pentru a le pastra forma. In ceea ce priveste gardul viu, mai ales daca il folositi ca inlocuitor natural al gardului traditional, tunderea periodica este imperios necesara.

Cele doua lucrari pe care trebuie sa le faceti asupra tufelor si arbustilor sunt toaletarea sau tunderea si luminarea sau rarirea. Astfel, tunderea se face de cele mai multe ori prin ajustarea inaltimii sau a formei plantei, in vreme ce luminarea presupune curatarea de ramurile uscate sau neproductive si eliminarea celor care aglomereaza tulpina excesiv.

Ingrijirea tufelor cu flori difera in functie de perioada de inflorire. Daca aveti in gradina tufe care infloresc primavara foarte devreme, tineti seama de faptul ca trebuie tunse la sfarsitul iernii, inainte de a aparea primele flori, sau dupa ce acestea se scutura, la sfarsitul primaverii. Tufele care infloresc vara pot fi toaletate si primavara devreme. In general, tufelor cu flori decorative nu li se dau forme speciale, tocmai pentru ca inflorescentele lor sunt spectaculoase. Extinderea ramurisului trebuie totusi tinuta sub control, pentru a nu-si pierde efectul estetic. Luminarea tufelor se face mai rar, o data la un an sau doi, in functie de rapiditatea de crestere a ramurilor noi. Este insa o activitate absolut necesara, pentru ca incurajeaza concentrarea sevei asupra ramurilor viguroase si ajuta infloririi.

Arbustii individuali, compacti sau cei care alcatuiesc gardul viu respecta un alt set de reguli. Acestia pot avea, la randul lor, frunze permanente sau cazatoare. Daca sunt proaspa t plantati, acesti arbusti se lasa sa creasca pana depasesc cu cativa centimetri inaltimea dorita, apoi se tund pentru a avea un aspect ingrijit. Tunderea se va repeta, in primavara, de cateva ori, pentru a incuraja o dezvoltare deasa a arbustului. Daca gardul viu este deja plantat de mai multi ani, se va tunde la mijlocul primaverii – daca este arbust cu frunze per manente – sau dupa miezul verii – daca este planta cu frunze cazatoare – pentru a-i pastra forma. O a doua tundere nu ar trebui sa fie necesara. Observati insa dezvoltarea arbustilor si taiati-i ori de cate ori este nevoie. In cazul gardului viu, tunderea este foarte comoda, cu ajutorul unui foarfece special, electric, special destinat acestei lucrari. Foarfecele electric, asa cum este Viking HE 400 de la Stihl, este o unealta extrem de confortabila, puternica – fara insa a fi grea sau dificil de manuit –, dotata cu un sistem de lame rezistente, care se pot bloca rapid la orice manevrare accidentala. Astfel, este asigurata protectia deplina a utilizatorului. In plus, daca aveti garduri vii foarte inalte sau foarte late, puteti utiliza foarfece electrice cu brat telescopic.

Tineti seama, atunci cand dati un anumit aspect gardului viu, ca o forma rotunjita protejeaza ramurile de deformare in urma depunerii zapezii. Daca vreti totusi ca gardul viu sa fie paralelipipedic, va trebui sa aveti grija ca iarna sa indepartati zapada in exces, adunata in partea superioara a acestuia, pentru a-l proteja de orice deteriorare. De asemenea, daca aveti arbusti cu frunze permanente, pe care vreti sa-i transformati in repere geometrice ale gradinii, nu trebuie decat sa construiti un schelet din sarma, direct pe arbust, dupa contururile caruia sa taiati apoi crengutele care ies din tipar.

Pentru a ingriji tufe si arbusti, nu aveti nevoie decat de uneltele potrivite. Restul este floare la ureche. In plus, veti avea in gradina mici exemple de arhitectura vegetala, care vor da o nota clasica peisajului din jurul casei

 

Gradina feminina

Primul lucru care ne vine in minte cand citim GRADINA FEMININA, este multitudinea de flori existente intr-o astfel de amenajare. Ceea ce este perfect adevarat. Numai ca numarul  florilor nu reprezinta formula unei gradini de tip feminina  sau destinata femeilor. Dealtfel nici nu exista o formula, ci mai degraba un concept  a ceea ce inseamna  modul de amenajare. Acesta se bazeaza mai  mult pe o tendinta de amenajare mai mult plastica decat functionala.
Compunerea unei gradini se imparte in doua categorii. Prima este cea functionala(gandirea aleilor, locul de relazare, de joaca etc) Si categoria a doua este cea prin care gradina prinde culoare si viata, partea plastica.
Gradina noaastra este mai mult plastica decat functionala, dar sa nu intelegemm lipsa logigii din gradina,  a functionalitatii.
Ca o vedere de ansamblu sau o vedere de sus, gradina feminina arata ca o pictura cu mult curaj cromatic.
Dar acum sa structuram putin acest tip de amenajare:
Geometria ce caracterizeaza este cercul , linia curba si libertatea cu care se compun acestea, curba si contra curba, raporturile de dimensiuni dintre ele, toate acestea dau un rafinament si eleganta gradinii.
Aleile sunt subtiri , cu pavaj din piatra naturala, de culoare calda, ocru, roscat...fara rupturi bruste de ritm ostentative, asa cum poate gasim la gradina masculina. Aici din loc in loc, in zonele de intersectie a aleilor avem mici centre de interes, elemente decorative de gradina, animale din piatra,  lampadare sau ghivece resturnate prin iarba.
Cromatica  unei gardini, cum era de asteptat o hotarasc florile. Dar ce flori isi doresc femeile intr-o gradina? Parerea mea este ca ele isi doresc toate florile. Interesant este totusi ca nu cantitatea este dorita neaparat, ci diversificarea speciilor. Asa incat fiecare tip de floare sa aibe ceva aparte. Astfel femeile ofera exclusivitate fiecarei specii acordandu-le multa atentie la fiecare in parte.
Numarul florilor intr-o gradina nu are restrictii, dar speciile sunt alese cu grija. Tendinta in ziua de azi este ca acest tip de gardina sa aibe flori cu totul si cu totul speciale. Portretul unei astfel de flori este defapt o copie sau o macheta fidela a femeii,  rafinament,  gingasie si explozie de culoare.
Celelalte plante din gradina,  arbustii, copacii isi au locul doar ca sa intareasca amenajarea sau compozitia artistica a gradinii. Acestea nu au rol de geometrie asa cum gasim la gradina masculina. Dar si aici arbustii sau arborii nu sunt la intamplare, ex”  magnolia, albitzia, arborele lalea, brazii argintii, pinul, liliacul, iasomia etc.
In concluzie,  gradina feminina are multa culoare tot timpul anului,  are cascada, are foisor , loc de joaca pentru copil, bancuta la umbra pentru citit si multi multi fluturi in jur.

 

Insecticide

- afide(paduchi), omizi, musculite, melci, paianjeni, pureci de plante

Tratament 1 - usturoi aprox.150g. maruntit se infuzeaza in 5 litri apa. Dupa treizeci de minute se filtreaza si se lasa sa se raceasca. Se adauga putin sapun sau lapte si se pulverizeaza pe plante.Tratamentul se repeta la interval de circa 14 zile.

Tratament  2 - pelin proaspat 150gr maruntit se infuzeaza in 5 litri de apa. Dupa zece minute se filtreaza se lasa sa se raceasca, se aduga putin sapun sau lapte. Se pulverizeaza pe plante.Tratament recomandat de trei ori la interval de 10 zile.

Tratament 3 – Ardei iute 150 gr maruntit se infuzeaza in 5 litri de apa. Se filtreaza dupa treizeci minute se lasa sa se raceasca si se pulverizeaza pe plante. Este un revulsiv puternic -indeparteaza toate insectele

Tratament 4 – 30 - 40ml. emulsie consistenta de sapun de rufe, preferabil cu pelin din cel vandut de tarani (in orasele mici se mai gaseste), se dizolva in 4 litri de apa. Se aduga 250ml alcool de 70 grade. Se pulverizeaza pe plante. Este un insecticid cu spectru larg de actiune.

Fungicide

Tratament 1 – cel cu usturoi de la capitolul precedent.

Tratament 2 – 150gr. hrean (radacini) infuzate in 5l. de apa. Se filtreaza dupa treizeci  de minute. Dupa ce se raceste se utilizeaza prin pulverizare pe plante si pe sol.

Tratament 3 - Ceapa salbatica, (pur /allium sibericum) 150gr. maruntita infuzata in 5 litri de apa. Se filtreaza dupa 30 minute si se pulverizeaza pe plante si pe sol.

Si la fungicide este recomandata adaugarea la solutia de pulverizat de sapun sau lapte pe post de adeziv.

ALOE

Aloea este o planta din familia Liliaceae a carei inaltime variaza de la 10 la 100 cm si care prezinta modificari morfologice asemanatoare cactusilor. Originare din zone calduroase si secetoase, plantele suculente - din care face parte si aloea - au frunze groase protejate de un strat ceros care le impiedica sa piarda apa prin transpiratie. Se cultiva si se inmultesc usor, formand adevarate "colectii decorative".
Varietatea Aloe arborescens are tulpina viguroasa, inalta de 50 - 100 cm. Frunzele cu nuante albastrui, suculente si cu ghimpi pe margine, apar in varfurile lastarilor. Inflorescentele sunt bogate, de culoare rosu-corai. Aloea aristata este o planta mica sub forma de rozeta si cu pete albe asemanatori unor negi. Aloea arici (A. humilis) are frunze cu spini albi pe margine si flori rosii ca niste clopotei. Alte varietati de aloe sunt: A. saponaria cu frunze verzi cu dungi albe si A. variegata cu frunze lungi si ascutite. Plantele suculente cresc incet si incep sa infloreasca dupa 2-4 ani de la plantare.
Au mare nevoie de lumina, de aceea ele trebuiesc asezate la fereastra (de preferat la cele pozitionate catre sud). Vara e bine sa tinem plantele in balcon sau gradina, sub lumina soarelui si la caldura. Iarna poate sa fie racoare in camera in care tinem plantele dar neaparat sa fie lumina. Temperatura din camera si umiditatea scazuta impune plantei o perioada de repaos. Nerespectarea acestui repaos duce la lipsa florilor. Udarea plantelor se produce doar atunci cand pamantul de la radacina este uscat. Excesul de apa, mai ales iarna, poate duce la distrugerea plantei. Aerisirea spatiului in care sunt tinute plantele este si ea importanta dar fiti atenti ca iarna sa nu se produca curenti de aer.
Pamantul in care se cultiva plantele trebuie sa fie suficient de poros si cu reactie neutra. Combinatia preferata de sol este: pamant de frunze, turba fibroasa si nisip.
Recomandat este ca ghiveciul in care se afla planta sa aiba gauri de scurgere pentru apa suplimentara.
Inmultirea se face prin butasi in perioada mai-iunie. Butasii se planteaza imediat la 2 cm adancime in pamant nisipos si sunt tinuti la caldura si umbra cateva zile. Mutarea in ghivece se face dupa aparitia radacinilor.
Nu trebuie omisa curatirea frunzelor de praf cu o pensula care sa nu afecteze planta. Ingrasamintele se folosesc rar si in cantitati mici.
Aceasta familie de plante este rezistenta la boli si daunatori, dar neglijenta poate duce la micoza (mucegai cenusiu) sau la invadarea plantelor de catre paduchi testosi sau paianjeni rosii. Plantele atacate de trateaza cu pesticide.

Hibiscus rosa sinensis – Trandafir chinezesc

Denumit popular Trandafir chinezesc, Hibiscus rosa sinensis - singura varietate care se cultiva ca planta de apartament - este membru al familiei Malvaceae. Este un arbust ce poate creste pana la 2 m, are frunze persistente, ovale si dintate usor pe margini, de un verde stralucitor. Mai deosebita este varietatea Cooperi care are frunze variegate. Florile cresc in varful lastarilor si pot fi simple sau duble, in culori foarte variate. Planta infloreste abundent mai ales primavara si toamna, dar daca are lumina suficienta, ea poate inflori tot timpul anului. Desi floarea dureaza doar o zi, frumusetea si stralucirea ei merita tot efortul. Daca este bine ingrijita, planta va inflori abundent avand uneori si 5 flori deschise in acelasi timp pe o singura ramificatie a tulpinii.
Nu numai ca suporta bine taierile, dar acestea devin necesare dupa un sezon in care planta a crescut aproximativ 70 cm, in mare parte cu crengile pe orizontala si mai putin in inaltime. Rata de ramificare dupa taiere este excelenta. Noii vlastari ajung insa la maturitate doar daca li se ofera suficienta lumina. Altfel, vlastarii mai putin luminati vor ramane in stadiu de "mugure brun". Temperatura optima variaza in jur de 20 gr. C dar, daca planta va fi partial umbrita se descurca foarte bine pana la o temperatura verificata de 43 gr. C. Daca razele soarelui vor cadea direct pe frunze, acestea se vor rasuci ca si cum ar fi oparite iar planta va avea nevoie de cantitati mari de apa la radacina. Iarna insa, nu lasati ca temperatura sa coboare sub 10-15 gr. C pentru ca riscati sa va pierdeti planta.
Daca aveti un Hibiscus care n-a mai inflorit de multa vreme trebuie sa procedati in felul urmator: tundeti planta foarte scurt si scoateti intreg balotul de pamant din ghiveci. Curatati macar partial radacinile si transplantati Hibiscusul intr-un nou ghiveci, ceva mai mare. Udati moderat pamantul (acesta trebuie sa contina: pamant de gradina bogat in humus, turba sau pamant de frunze, nisip in cantitate mai mica decat celelalte componente), stropiti usor frunzisul ramas dupa taiere (inclusiv tulpina) si asezati planta in locul cel mai bine luminat din casa dumneavoastra. E o metoda verificata si are rezultate sigure. Daca odata cu venirea verii observati ca planta pierde bobocii inainte sa se deschida, atunci fie razele soarelui cad direct pe planta, fie este invadata de paraziti. Acestia pot fi paduchi de frunze, paianjeni sau tripsi si ataca mai ales frunzele tinere si bobocii. Ii puteti descoperi din vreme daca verificati bine frunzele pe ambele parti. In magazinele de specialitate gasiti solutii potrivite care amestecate cu apa si pulverizate pe planta o vor ajuta sa scape definitiv (sunt necesare minim 2 serii de pulverizari, dar rezultatul este excelent).
Puteti sa va inmultiti Hibiscusul prin butasire tot anul, dar primavara devreme si toamna sunt perioadele cu rezultatele cele mai bune. Pentru asta folositi butasi trecuti de faza erbacee pe care ii veti inradacina in turba fibroasa amestecata cu nisip sau perlit si veti acoperi totul cu o folie mata. Temperatura va fi de 22-25 gr. C in perioada de inradacinare. Semintele se obtin si ele usor, dar se folosesc doar in lucrari de ameliorare. Totusi, daca vreti sa obtineti plante noi din seminte, trebuie sa aveti grija sa le semanati in februarie-martie. Plantele tinere se ciupesc deasupra a 2-4 frunze pentru o mai buna ramificare. La fel se procedeaza si la soiurile cu capacitate slaba de ramificare.
La plantele mature, prin taiere se corecteaza forma, dar se indeparteaza si acele ramificatii imbatranite sau care nu mai au asa de multe frunze. Udarea se face abundent in perioada calda, care coincide si cu cea in care Hibiscusul creste cel mai mult, dar trebuie sa aveti grija sa nu abuzati. Lasati pamantul sa se usuce putin la suprafata intre doua udari. Specialistii recomanda ca fertilizarea sa aiba loc de 3-4 ori pe vara, altfel va creste foarte mult si va fi greu sa va descurcati cu el. Din pacate, experienta mea spune ca o carenta de azot va duce la flori mici si mai putin decorative. Diferenta de marime si stralucire dintre o floare obtinuta in perioada de fertilizare si una din perioada in care nu s-au aplicat ingrasaminte este umitoare: aproape 50%. Asa ca merita sa va ganditi la ritmul in care va veti fertiliza planta pentru a obtine efectele dorite.

PETUNIILE

Le intalnesti vara peste tot, in gradini, parcuri, alei, dar le prieste si pe balcoane sau terase. Asta pentru ca nu sunt flori pretentioase, dar sunt decorative si frumoase.

Petuniile se numara printre plantele anuale cele mai populare si cele mai mult folosite pentru amenajarea estivala a gradinilor, teraselor sau balcoanelor. Sunt foarte mult apreciate atat pentru coloritul variat si marimea florilor, precum si pentru durata lunga de inflorire.

Sunt originare din Brazilia si Argentina, unde se cunosc circa 15 specii spontane ale acestui gen. In Europa, cultivarea lor a inceput inca de la inceputul secolului XX. Prin stradania horticultorilor au fost obtinute, de-a lungul timpului, din Petunia nyctaginiflora si Petunia violacea, numeroase varietati. Cultura lor este simpla si au pretentii reduse fata de sol si expozitie, de aceea se si pot cultiva in multe scopuri: in parcuri si gradini pentru ronduri sau rabate, singure sau in combinatie cu alte plante. Trebuie sa stii ca petuniile sunt rezistente la vant si florile nu se strica daca ploua sau daca se face frig. Soiurile pitice, cu crestere compacta cu flori mici sau mari, simple sau duble, sunt foarte frumoase daca sunt plantate in ghivece.

Au nevoie de mult soare si prefera soluri bogate in substante organice, in special gunoi de grajd la care se adauga putin nisip pentru ca apa sa treaca mai usor prin acest amestec. Pe timpul iernii le poti cultiva chiar si in interior. Pentru aceasta trebuie sa faci rasaduri pe care le transplantezi in septembrie in ghivece mici. Le lasi afara intr-un loc adapostit si inainte de a da inghetul le asezi la o fereastra insorita. Prin ianuarie incep sa apara primii muguri de flori.

Pentru o ramificare mai buna si o inflorire abundenta se ciupesc varfurile lastarilor. Plantele au nevoie de fertilizari la fiecare 2-3 saptamani cu un ingrasamant bogat in azot.

Inmultirea petuniilor se face in special prin seminte. In cazul varietatilor mai deosebite si care nu produc seminte suficiente se poate recurge la butasire, care se efectueaza usor, din varfuri de lastari, si aproape in orice anotimp.

 

Frunzele tinere sau varful mladitelor de petunii sunt adeseori atacate de purici de plante. Daca ii observati, stropiti frunzele cu o solutie speciala de combatere a acestor daunatori. Repetati procedura dupa o saptamana.

Uneori pot fi atacate de paduchi de sera (popular cunoscuti sub numele de paduchi albi). Pot fi combatuti turnand in pamantul plantei solutie DECIS in concentratie 0,1%. Repetati procedura dupa 10 zile.

Plantele care dau semne de putrefactie sau ciuperci trebuie indepartate imediat de pe balcon, pentru ca boala sa nu se raspandeasca si asupra plantelor sanatoase.

Stiai ca...
Rasadurile de petunii din ultima generatie, cunoscuta sub numele de cascada, pot fi procurate din magazine specializate sau sere de flori. Acum exista astfel de magazine specializate.

In piete, la tarani, intalnim adesea sortimente de petunii care se inmultesc pe baza de seminte. Din pacate, sunt mai putin rezistente la conditii neadecvate si daunatori. De aceea, desi sunt mai ieftine, nu merita sa arunci banii si munca ta pe ele.

In conditiile de acasa putem sa pregatim rasaduri pe baza de seminte de petunie obisnuita, de gradina.

LEANDRUL

Este originar din regiunile mediteraneene si Asia subtropicala, deci prefera lumina puternica, soarele si o temperatura in jur de 18 grade C. Se cultiva usor si este apreciat pentru florile sale variat colorate in nuante de roz, alb, rosu si galben. In locurile de origine, leandrul poate atinge 4-6 m, dar ca planta de interior masoara in general 1-2 cm. Frunzele seamana cu cele de salcie, iar florile sunt simple sau batute, asezate in buchete bogate si frumos parfumate. Pentru o mai buna lastarie, plantele se ciupesc, deoarece planta suporta bine taierile pentru corectarea formei, operatia facandu-se toamna sau primavara. Leandrul se poate inmulti prin butasi. Atunci cand butasii ating o lungime de 10-15 cm, trebuie taiati de la extremitatile ramurilor, de preferat primavara. Acestia se planteaza intr-un amestec de pamant de flori si nisip grosier.

GAMES

 

 

 amenajari gradini, amenajari terase verzi, gazon rulo, drenaje, sisteme de irigat, intretinere gradini, terase bloc