Plante cataratoare de gradina
Wisteria este una dintre cele mai frumoase si spectaculoase dintre plantele cataratoare de gradina. Are frunze cazatoare, infloreste primavara si iubeste locurile cu mult soare. Florile au forma unui ciorchine alb sau in diferite nuante de albastru. Pentru a avea un numar mare de flori, tufa de wisteria trebuie tunsa frecvent, fie primavara devreme, inainte de inflorire, fie in iulie, dupa ce trec florile. Aceeasi tehnica trebuie utilizata si pentru a tine dezvoltarea plantei sub control, wisteria avand tendinta de a se extinde excesiv.
Clematita, daca o plantati langa un copac sau langa un spalier,se va catara cu o usurinta uimitoare! Planta iubitoare de caldura, aceasta se cultiva la sfarsitul lui martie-inceputul lui aprilie. Aveti grija ca radacinile sa fie amplasate la umbra, iar restul plantei, in plin soare. Acest lucru poate fi rezolvat cu usurinta prin cultivarea, de jur-imprejurul Clematidei, a mai multor plante mici, care sa asigure radacinii protectia necesara. In plus, planta are nevoie de o cantitate importanta de ingrasaminte, chimice si organice, mai ales in momentul sadirii in gradina si in timpul infloririi. Are nevoie de udare la intervale regulate, cantitatea de apa necesara fiind destul de redusa. Clematida poate fi gasita intr-o varietate de soiuri, unele cu frunze cazatoare, altele permanent verzi, iar florile sunt fie albe, fie violet-albastrui.
Parthenocissus (sau vita salbatica) este una dintre plantele cele mai populare printre iubitorii de gradini. Daca numele nu va suna cunoscut, faptul ca parthenocissus are frunze verzi compuse care spre toamna capata o multitudine de nuante de rosu va va clarifica "identitatea" acestei plante. Se cultiva fie primavara, la inceputul lui aprilie, fie toamna, pe un teren fertilizat corespunzator. Parthenocissus infloreste primavara tarziu, dar florile nu sunt spectaculoase. Fructele sunt albastru inchis si contrasteaza foarte frumos cu frunzele. Daca vreti sa imbracati peretele unei gradini sau un gard cu aceasta planta, tineti cont de faptul ca, o data ce isi fixeaza tulpinile pe suportul rigid, este extrem de greu de inlaturat, o eventuala incercare de indepartare putand duce chiar la deteriorarea acestuia.
Tunderea gardului viu si a tufelor de primavaraPentru a da o nota de originalitate unui colt al gradinii sau chiar pentru a marca anumite zone de vegetatie se folosesc, de cele mai multe ori, tufe sau arbusti pentru gard viu. Tufele sunt cultivate fie pentru flori, fie pentru frunzis, iar pentru gardul viu sunt alese plante cu ramuris bogat si cu frunze permanente. Desi par elemente vegetale care nu necesita o atentie speciala, acestea trebuie totusi toaletate la o anumita perioada de timp, pentru a le pastra forma. In ceea ce priveste gardul viu, mai ales daca il folositi ca inlocuitor natural al gardului traditional, tunderea periodica este imperios necesara.
Cele doua lucrari pe care trebuie sa le faceti asupra tufelor si arbustilor sunt toaletarea sau tunderea si luminarea sau rarirea. Astfel, tunderea se face de cele mai multe ori prin ajustarea inaltimii sau a formei plantei, in vreme ce luminarea presupune curatarea de ramurile uscate sau neproductive si eliminarea celor care aglomereaza tulpina excesiv.
Ingrijirea tufelor cu flori difera in functie de perioada de inflorire. Daca aveti in gradina tufe care infloresc primavara foarte devreme, tineti seama de faptul ca trebuie tunse la sfarsitul iernii, inainte de a aparea primele flori, sau dupa ce acestea se scutura, la sfarsitul primaverii. Tufele care infloresc vara pot fi toaletate si primavara devreme. In general, tufelor cu flori decorative nu li se dau forme speciale, tocmai pentru ca inflorescentele lor sunt spectaculoase. Extinderea ramurisului trebuie totusi tinuta sub control, pentru a nu-si pierde efectul estetic. Luminarea tufelor se face mai rar, o data la un an sau doi, in functie de rapiditatea de crestere a ramurilor noi. Este insa o activitate absolut necesara, pentru ca incurajeaza concentrarea sevei asupra ramurilor viguroase si ajuta infloririi.
Arbustii individuali, compacti sau cei care alcatuiesc gardul viu respecta un alt set de reguli. Acestia pot avea, la randul lor, frunze permanente sau cazatoare. Daca sunt proaspa t plantati, acesti arbusti se lasa sa creasca pana depasesc cu cativa centimetri inaltimea dorita, apoi se tund pentru a avea un aspect ingrijit. Tunderea se va repeta, in primavara, de cateva ori, pentru a incuraja o dezvoltare deasa a arbustului. Daca gardul viu este deja plantat de mai multi ani, se va tunde la mijlocul primaverii – daca este arbust cu frunze per manente – sau dupa miezul verii – daca este planta cu frunze cazatoare – pentru a-i pastra forma. O a doua tundere nu ar trebui sa fie necesara. Observati insa dezvoltarea arbustilor si taiati-i ori de cate ori este nevoie. In cazul gardului viu, tunderea este foarte comoda, cu ajutorul unui foarfece special, electric, special destinat acestei lucrari. Foarfecele electric, asa cum este Viking HE 400 de la Stihl, este o unealta extrem de confortabila, puternica – fara insa a fi grea sau dificil de manuit –, dotata cu un sistem de lame rezistente, care se pot bloca rapid la orice manevrare accidentala. Astfel, este asigurata protectia deplina a utilizatorului. In plus, daca aveti garduri vii foarte inalte sau foarte late, puteti utiliza foarfece electrice cu brat telescopic.
Tineti seama, atunci cand dati un anumit aspect gardului viu, ca o forma rotunjita protejeaza ramurile de deformare in urma depunerii zapezii. Daca vreti totusi ca gardul viu sa fie paralelipipedic, va trebui sa aveti grija ca iarna sa indepartati zapada in exces, adunata in partea superioara a acestuia, pentru a-l proteja de orice deteriorare. De asemenea, daca aveti arbusti cu frunze permanente, pe care vreti sa-i transformati in repere geometrice ale gradinii, nu trebuie decat sa construiti un schelet din sarma, direct pe arbust, dupa contururile caruia sa taiati apoi crengutele care ies din tipar.
Pentru a ingriji tufe si arbusti, nu aveti nevoie decat de uneltele potrivite. Restul este floare la ureche. In plus, veti avea in gradina mici exemple de arhitectura vegetala, care vor da o nota clasica peisajului din jurul casei
Gradina feminina
Primul lucru care ne vine in minte cand citim GRADINA FEMININA, este multitudinea de flori existente intr-o astfel de amenajare. Ceea ce este perfect adevarat. Numai ca numarul florilor nu reprezinta formula unei gradini de tip feminina sau destinata femeilor. Dealtfel nici nu exista o formula, ci mai degraba un concept a ceea ce inseamna modul de amenajare. Acesta se bazeaza mai mult pe o tendinta de amenajare mai mult plastica decat functionala.
Compunerea unei gradini se imparte in doua categorii. Prima este cea functionala(gandirea aleilor, locul de relazare, de joaca etc) Si categoria a doua este cea prin care gradina prinde culoare si viata, partea plastica.
Gradina noaastra este mai mult plastica decat functionala, dar sa nu intelegemm lipsa logigii din gradina, a functionalitatii.
Ca o vedere de ansamblu sau o vedere de sus, gradina feminina arata ca o pictura cu mult curaj cromatic.
Dar acum sa structuram putin acest tip de amenajare:
Geometria ce caracterizeaza este cercul , linia curba si libertatea cu care se compun acestea, curba si contra curba, raporturile de dimensiuni dintre ele, toate acestea dau un rafinament si eleganta gradinii.
Aleile sunt subtiri , cu pavaj din piatra naturala, de culoare calda, ocru, roscat...fara rupturi bruste de ritm ostentative, asa cum poate gasim la gradina masculina. Aici din loc in loc, in zonele de intersectie a aleilor avem mici centre de interes, elemente decorative de gradina, animale din piatra, lampadare sau ghivece resturnate prin iarba.
Cromatica unei gardini, cum era de asteptat o hotarasc florile. Dar ce flori isi doresc femeile intr-o gradina? Parerea mea este ca ele isi doresc toate florile. Interesant este totusi ca nu cantitatea este dorita neaparat, ci diversificarea speciilor. Asa incat fiecare tip de floare sa aibe ceva aparte. Astfel femeile ofera exclusivitate fiecarei specii acordandu-le multa atentie la fiecare in parte.
Numarul florilor intr-o gradina nu are restrictii, dar speciile sunt alese cu grija. Tendinta in ziua de azi este ca acest tip de gardina sa aibe flori cu totul si cu totul speciale. Portretul unei astfel de flori este defapt o copie sau o macheta fidela a femeii, rafinament, gingasie si explozie de culoare.
Celelalte plante din gradina, arbustii, copacii isi au locul doar ca sa intareasca amenajarea sau compozitia artistica a gradinii. Acestea nu au rol de geometrie asa cum gasim la gradina masculina. Dar si aici arbustii sau arborii nu sunt la intamplare, ex” magnolia, albitzia, arborele lalea, brazii argintii, pinul, liliacul, iasomia etc.
In concluzie, gradina feminina are multa culoare tot timpul anului, are cascada, are foisor , loc de joaca pentru copil, bancuta la umbra pentru citit si multi multi fluturi in jur.
